MAMA SUROGAT ?...... Dilema vietii moderne.

Accesul la informatie, ne ofera tuturor dreptul de a cunoaste si de a visa la rezolvarea problemelor noastre. Nu o data am vazut un film american, unde o femeie care nu putea avea copii apela la o mama surogat si, gata, se rezolva problema ei.

Numai ca noi traim in Romania, tara in care orice sau nimic nu este posibil, tara in care legislatia e atatt de subreda incat foarte putini s-ar incumeta la un astfel de gest. De ce? Simplu. La noi in tara nu exista nici o prevedere legislativa in vigoare care sa interzica sau sa permita institutia mamei surogat. Avand in vedere principiul de drept potrivit caruia ceea ce nu este interzis, este permis, la ora actuala se pot obtine serviciile unei mame purtatoare doar prin semnarea unui contract cu un slab substrat legislativ, in anumiti termeni stabiliti de cele doua parti. Totusi, in cazul in care mama purtatoare se razgandeste, rezolvarea acestui litigiu poate fi facuta numai prin instanta judecatoreasca.

In primul rand, in Romania, o mama surogat poate fi definita prin doua terminologii, poate tocmai pentru ca acest subiect nu este legiferat. si anume, o mama surogat reprezinta o mama purtator, o femeie careia i se implanteaza un zigot (ou) rezultat din fecundarea unui ovul si a unui spermatozoid, celule ce nu au nimic in comun cu femeia ce va purta sarcina. Tot mama surogat (pentru ca mama surogat reprezinta in Romania mult nelegiferata ceva diferit fata de mama purtator) este si acea mama care gaseste inca din timpul sarcinii o familie dornica de adoptie si care sunteaza sistemul de adoptie, mama reala ajungand sa declare nu numai ca tatal copilului este altul decat cel real, dar si ea insasi prezinta un alt act de identitate. Cum au loc aceste declarari? Ei bine, spitalele, mai ales cele de stat, nu sunt sectii de politie, adica nu se intereseaza nimeni cu prea mare seriozitate asupra datelor personale ale gravidei, iar cel care este declarat tatal copilului, acela este considerat de bun. De regula, se ajunge la situatia de a apela la o mama surogat atunci cand o femeie nu poate mentine o sarcina pana la, cel putin, termenul de viabilitate si presupune recoltarea unui numar de 3-5-7 ovocite ce vor fi fertilizate in vitro cu spermatozoizi proveniti din sperma preparata a partenerului – urmate de introducerea zigotului, la un anumit stadiu de dezvoltare (de regula in stadiul de morula = 16-32 de celule), in interiorul cavitatii uterine al mamei surogat.

Asa cum spuneam mai sus, in Romania, se poate apela la serviciile unei mame surogat, acesta procedura nefiind ilegala, dar nici legiferata. Astfel se va incheia un contract intre cele doua parti iar, ulterior aducerii pe lume a copilului de catre mama surogat, mama biologica poate obtine copilul doar prin adoptie. Practic copilul este declarat ca fiind al mamei purtatoare cu tatal biologic, certificatul de de nastere fiind emis pe numele celor doi. Ulterior mama purtatoare renunta la copil iar apoi mama biologica isi adopta propriul copil de la institutiile acreditate urmand a se emite un nou certificat de nastere pe numele parintilor biologici. Pe parcursul acestei proceduri pot interveni numeorase obstacole avand in vedere vidul legislativ actual: nu exista o parghie legislativa prin care mama purtatoare sa fie constransa sa renunte la copil in cazul in care aceasta se ataseaza prea mult de acesta in timpul celor 9 luni de sarcina sau in cazul mai putin fericit in care intervine ideea obtinerii unei recompense mai substantiale din partea parintilor biologici. copilul nascut prin aceste metode ramane totusi, din punct de vedere legislativ, un copil adoptat, cu toate implicatiile psihologice aferente nu exista un act legal prin care sa se certifice ca acest copil este biologic al mamei sale. in prezent, exista in Senat un proiect de Lege privind reproducerea umana asistata medical dar acesta nu contine nici un fel de referire expresa la acceptarea sau neaccepatarea institutiei “mamei surogat” dar din ansamblul proiectului actului normativ intelegandu-se ca o astfel de institutie nu ar urma sa nu fie legiferata. Aceasta deoarece mama purtatoare este definita in acest proiect de act normativ ca fiind “femeia dintr-un cuplu infertil care consimte ca embrionul obtinut prin tehnici de reproducere umana asistata medical, sa fie implantat in uterul sau si sa duca sarcina la termen si sa nasca”. in situatia in care o mama bilogica din Romania apeleaza la serviciile unei mame surogat in statele in care aceasta institutie este legala, dobandeste asupra respectivului copil drepturile prevazute de legislatia respectivului stat.