LOCUL SI ROLUL TATALUI IN VIATA COPILULUI

Tata este prima persoana importantă în viața copilului după mama, în varianta clasică a sistemelor familiale. Însă, în zilele noastre mamele au ajuns sa-și diversifice responsabilitățile rolului de persoana de referință în viața copilului și tații sunt cei care pot sa completeze într-o manieră dezirabilă uniunea complexă a familiei. Este evident că secolul vitezei a determinat schimbări în contextele noastre de viață și acestea sunt resimțite și la nivelul nucleului familial. Acest articol își propune să ofere o descriere succintă despre importanța taților în dezvoltarea copiilor, îmbinând rezultatele studiilor de specialitate cu demersurile altor state europene care au început deja procesul de promovare a importanței taților în viața copiilor.

Implicarea taților, adesea, este conceptualizată în termeni de angajament, accesibilitate și responsabilitate față de copii (Lamb et al, 1985; 1987). Angajamentul taților se referă la interacțiunea dintre aceștia și copii, dând dovadă de grijă și jovialitate. Accesibilitatea definește disponibilitatea tatălui pentru nevoile și activitățile copilului. Responsabilitatea implică activități de gestionare și organizare a timpului și programului copilului. Implicarea tatălui adesea se rezumă la angajamentul și accesibilitatea acestuia în viața copilului. În timp ce mamele sunt mai implicarea în asumarea responsabilităților de gestionarea și organizarea a activităților copiilor (Gray, 2006; Pleck & Masciadrelli, 2004).

Studiile de specialitatea arată că implicarea taților în viața copiilor este corelată cu o serie de factori contextuali, incluzând satisfacția profesională a acestuia, relația sa cu tatăl său, starea mintală de bine și atitudinile sale parentale (Belskey, 1984; Pleck, 2007). Calitatea relației dintre tatăl și mama copilului este probabil cel mai puternic predictor al calității și cantității timpului petrecut de tată cu copilul (Belsky, 1981). Tații care au o stare de bine în relația de cuplu sunt mai predispuși să dea dovadă de căldură și senzitivitatea  în interacțiunea cu copilul (Belsky et al. 1984; Voling et al., 1991). Situațiile în care mamele îi percep pe tați ca fiind competenți reprezintă o altă alternativă care favorizează timpul petrecut de tați cu copiii (McBride et. al, 2005).

Atunci când tații sunt activ implicați în educația copiilor, cei mici au o mai bună părere despre propria persoană, au performanțe academice mai bune și se feresc de probleme (Amato & Rivera, 1999; Flouri, 2005; NICHD, 2004; Sarkadi et al. 2008). Calitatea timpului petrecută de tați cu copiii este mai importantă decât cantitatea. O relație apropiată și de susținere între tată și copil este un factor de protecție pentru viitorul copilului, indiferent dacă aceștia locuiesc împreună sau nu (Dunn et al. 2004). Comportamentele taților care contribuie la rezultatele pozitive ale copiilor sunt cele care rezidă din adoptarea unui stil parental democratic sau flexibil. Cercetătorii au evidențiat și situații în care comportamentul taților influențează negativ dezvoltarea copilului, în astfel de situații o implicare mai mare determină rezultate negative semnificative.

Politicile și practicile europene cu privire la starea de bine a familie susțin semnificativ implicarea taților în dezvoltarea și educația copiilor. Mesajele cheie promovate de acestea sunt:

• Doi părinți înseamnă mai mult decât unul – în mod constant cercetările de specialitate sugerează un echilibru în dezvoltarea copiilor atunci când în mod constant beneficiază de iubire și grijă din partea ambilor părinți.
• Rolul taților este adaptativ și are determinante multiple – studiile de specialitate arată că tații sunt senzitivi la influențele contextuale într-o manieră diferită de mame. Ceea ce nu înseamnă că tații nu sunt la fel de capabili ca mamele pentru a contribuii la îndeplinirea nevoilor fiziologice și emoționale ale copiilor. Cercetările arată că tații și mamele sunt în mod egal potriviți pentru rolul de persoană de referință în viața copilului.
• Tații sunt parte importantă a familiilor – paternitatea este determinată de actul inseminării  în timp ce rolul de tată implică interacțiunile de relaționare dintre tată și copil, tată și parteneră, tată și părinții acestuia, tată și angajatori, tată și prieteni, tată și membrii familiei extinse. Toate aceste relații influențează comportamentul tatălui atunci când acesta locuiește total sau parțial cu copilul. Studiile de specialitate sugerează că cel mai bine înțelegem comportamentul taților dacă conceptualizăm sistemul de apartenență al acestora. Mai mult decât atât, cele mai eficiente intervenții sunt cele care țintesc nevoile familiei precum și ale tatălui.
• Mamele reprezintă cheia implicării taților în viața copiilor – numeroase studii de specialitate evidențiază faptul că implicarea taților în viața copiilor este semnificativ influențată de calitatea relației dintre cei doi părinți. Un tată care se înțelege bine cu mama copiilor este mult mai probabil să se implice activ în dezvoltarea copiilor.
• Majoritatea familiilor europene continuă să perceapă rolul tatălui ca întreținător al familie –  din fericire sau nu, încă mulți părinți aleg diviziunea tradițională în ceea ce privește educația copiilor și susținerea financiară a familiei. Chiar dacă acest trend se află într-o ușoară schimbare, 91% din tații care trăiesc în UK sunt angajați și 83% au normă întreagă. Probabil situația este asemănătoare și în România, motiv pentru care specialiști trebuie să depună eforturi considerabile pentru a dezvolta servicii de tip parenting pentru tați.
• Unii tați sunt suficient de buni, în timp ce alții au nevoie de mai mult sprijin – studiile de specialitate arată că acei tați care se implică activ în educația copiilor se bucură și de mai multă satisfacție în relația de cuplu și mai puține conflicte în familie. Prin comparație tații care resimt un nivel scăzut de satisfacție maritală, nivel crescut de conflict familial, sănătate mintală vulnerabilă și lipsa unui loc de muncă au nevoie de sprijin de specialitate, dar din păcate sunt foarte puțin dispuși să solicite sau să beneficieze de acest tip de servicii.
• Serviciile dezvoltate pentru implicarea taților în viața copiilor trebuie să se bazeze pe o solidă teorie a schimbării care să fie empiric corelată cu îmbunătățirea vieții copiilor ;
• Serviciile axate pe familie sunt mult mai eficiente pentru implicarea taților în viața copiilor decât serviciile axate doar pe comportamentul taților.

Orice schimbare necesită timp, cunoaștere și adaptare, probabil că suntem mult în urma altor state europene, dar daca începem să-i apreciem, educăm și încurajăm pe tați acum generațiile viitoare se pot bucura mai mult de ceea ce noi am citit doar în cărți sau am văzut în serialele străine.

Responsabilitatea pentru această schimbare ne aparține și noua specialiștilor în sănătatea mintală a copilului și familiei, în calitatea de promotori ai trend-urilor de sănătate psihologică putem insera din ce în ce mai mult în interacțiunile noastre ideea de tată responsabil și atunci când întâlnim astfel de părinți îi putem recompensa verbal pentru ceea ce fac